periprava…paradis turistic sau..lux pentru Raduta?
Un om de afaceri francez vrea sa investeasca milioane de euro intr-un proiect turistic inedit in Delta Dunarii. El vrea sa reconstruiasca lagarul Periprava in care au fost exterminati detinuti politici in timpul regimului comunist pentru a-l transforma in statiune turistica ecologica.
biserica din peripravalipovean din peripravaraduta in control
Un comerciant de mobila din Franta, ajuns din intamplare cu afaceri in Delta Dunarii, vrea sa impuna un nou brand turistic in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Sylvain Remetter a planificat impreuna cu alti oameni de afaceri din Franta si din
Romania o investitie pentru transformarea fostului lagar de exterminare a detinutilor politici de la Periprava intr-o statiune destinata turismului ecologic care va pastra chiar numele “Puscaria Periprava”.
Reconstructia puscariei
Sylvain Remetter a declarat ca a investit in ultimii doi ani doua milioane de euro pentru a transforma fostul lagar in care au murit sute de detinuti politici ai regimului comunist din Romania intr-o luxoasa statiune ecologica. “Pentru inceput, vor exista peste 100 de locuri de cazare cu un confort sporit in cladiri care vor fi identice cu cele in care a functionat fosta puscarie comunista din Periprava. Primul imobil ce va fi refacut, in vara acestui an, va fi pavilionul central al lagarului, unde a functionat comandamentul inchisorii. Apoi vom reconstrui, rand pe rand, cladirile administrative si minioraselul in care traiau angajatii inchisorii, dar si colonia propriu-zisa in care s-au produs crimele umanitare de la Periprava”, a spus Remetter.

Potrivit investitorului, intr-o prima etapa constructiile vor ocupa 8.000 de metri patrati, iar intreaga statiune urmeaza sa se intinda, in final, pe cel putin 20 din cele 60 de hectare cate au existat in administrarea lagarului pana la desfiintarea lui. “Din fosta puscarie nu au mai ramas decat niste ruine. Localnicii stiu insa cum arata lagarul, au fost gasite planurile constructiilor, pe care le-am recuperat si in baza lor vom reconstrui totul pentru a fi transformat apoi in baza turistica”, a mai afirmat Remetter.
Doar turism ecologic
Remetter mai spune ca proiectul turistic de la Periprava are doua componente: “Scoaterea din negura uitarii a atrocitatilor comuniste produse in lagarul Periprava si propunerea catre cei care vor veni sa vada fosta puscarie sa practice un altfel de turism decat cel care predomina acum in Delta Dunarii”. “Turismul ecologic este singura sansa de pastrare a minunatiilor naturale din aceasta rezervatie ecologica. Statiunea turistica pe care o construim prin refacerea imobilelor fostului lagar comunist va fi una strict ecologica. In statiunea pe care am botezat-o «Puscaria Periprava» nu vor avea acces decat turistii care nu accepta braconajul piscicol si vanatoresc, ornitologii si botanistii. Respectivii turisti vor putea practica doar pescuitul sportiv adevarat in bazinele piscicole pe care le detinem deja.
Este vorba de pescuitul sportiv de placere, care presupune eliberarea tuturor capturilor. Ornitologii si botanistii vor avea posibilitatea sa observe fauna si flora din teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, utilizand ambarcatiuni ecologice, si sa viziteze, cu privirea, din foisoare speciale, padurea Letea, situata in prejma fostului lagar pentru detinuti politici”, a mai spus investitorul.

Cum a devenit un francez lipovean
Francezul de 40 de ani care vrea sa revolutioneze turismul din Delta are o poveste fascinanta. In urma cu sase ani, Sylvain Remetter, pe atunci comerciant de mobila in Franta natala, a ajuns, din intamplare, in Delta Dunarii si a vizitat cea mai izolata si mai saraca zona a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii: Periprava–Letea–C.A. Rosetti. Francezul povesteste ca “m-am indragostit atat de aceasta zona incat am hotarat sa raman definitiv sa locuiesc la Periprava. Au trecut sase ani si pot spune ca am devenit deja un locuitor cu drepturi depline al acestui sat lipovenesc. Am intemeiat o familie, avem locuinta noastra, am o firma care administreaza sute de hectare de helestee pentru cresterea pestilor in captivitate, dar tinta este o afacere turistica de amploare”.
In urma cu sase ani, Sylvain l-a rugat pe un om de afaceri din Bucuresti care avea afaceri turistice la Periprava sa-l angajeze ca ghid. Aproape doi ani, francezul, mare iubitor al naturii salbatice si al Deltei Dunarii, a locuit la o pensiune turistica din Periprava. Francezul a renuntat la afacerile cu mobila din tara natala si afirma ca era foarte fericit ca avea posibilitatea sa plimbe turistii straini veniti sa viziteze Delta Dunarii. Sustine ca a deprins rapid meseria de marinar fluvial si a obtinut astfel brevetul de navigatie pe canalele turistice ale Deltei. A invatat repede sa vorbeasca romaneste si intelege perfect si graiul lipovenilor. S-a indragostit de o fata din sat, cu care s-a casatorit.
Bete in roatele proiectului
Ineditul proiect turistic al francezului intampina o sumedenie de piedici. Desi firma lui Remetter a cumparat dreptul de proprietate asupra tuturor imobilelor care au existat pe terenul ocupat pana in 1977 de puscaria de la Periprava, investitorii nu au reusit inca sa cumpere sau sa concesioneze si terenul aferent acestora. Cele 60 de hectare pe care a functionat lagarul au fost incluse, in urma cu sase ani, in patrimoniul public al comunei Periprava, care are in jurisdictie satul Periprava. Firma francezului a solicitat acest teren in proprietate sau in administrare in baza unui contract de concesiune, dar Primaria C.A. Rosetti intarzie sa ia o decizie. Primarul Antonel Pocora a declarat ca “in scurt timp consilierii locali se vor pronunta asupra cedarii terenului fostei puscarii catre investitorii din turism. Mai purtam inca discutii cu juristii de la Consiliul Judetean Tulcea si de la Prefectura Tulcea pentru a gasi formula cea mai buna de transfer”.

Arhitectii judetului privesc cu scepticism proiectul “puscariei turistice”. “O investitie de asemenea anvergura cum vrea sa fie statiunea turistica de la Periprava trebuie sa aiba un plan urbanistic temeinic. Deocamdata planul urbanistic nu a fost avizat de Comisia de arhitectura a judetului. Pana acum, toate discutiile s-au purtat doar la nivelul Primariei C.A. Rosetti, am cerut proiectul si in scurt timp va fi analizat de experti”, a spus Mirela Dida, arhitectul-sef al judetului Tulcea. In timp ce arhitectii oficiali ai judetului isi arata scepticismul, proiectul de la Periprava starneste entuziasmul in cercurile de specialitate. Proiectul care presupune reconversia cladirilor, renovarea si refunctionalizarea acestora a participat deja anul trecut la un concurs international de arhitectura durabila.
Arhitectii biroului care a realizat proiectul si care are la activ construirea la Brasov a primei locuinte din Romania care utilizeaza ecotehnologii, incastrata in panta terenului, sustin ca ideea de utilizare a unui fond construit existent pentru reabilitarea unei zone vaste aflate in paragina intra in parametrii dezvoltarii durabile.
Afacerile piscicole si turistice derulate de firma din Periprava a lui Remetter au insa o sustinere puternica la Ambasada Frantei de la Bucuresti. Victor Tarhon, presedintele CJ Tulcea, spune ca a fost solicitat de mai multe ori de ambasadorul Frantei sa intervina pentru a facilita derularea acestor investitii in Delta. “In urma acestor solicitari vom organiza o intalnire cu cei care pot concura la deblocarea unor proceduri de care depinde urgentarea implementarii proiectului. O parte din terenul pe care se va derula proiectul a fost concesionat de CJ Tulcea. Este vorba de doua helestee cu o suprafata de peste 500 ha”, a spus Tarhon.
Pescari nemultumiti
Nu toti localnicii din satul Periprava sunt foarte incantati de afacerile derulate pana acum de francez in localitatea lor. Chirila Danilov, un batran de 80 de ani, singurul localnic care mai confectioneaza scule traditionale de pescuit, spune ca “francezul are multe idei bune care ar putea sa ne scoata din saracie, dar pana le aplica si-a pus satul in cap fiindca a interzis pescuitul in iazurile din preajma satului, pe care le-a cumparat de la fosta intreprindere piscicola de la Sulina. Din cauza francezului, cei 12 pescari autorizati ai satului s-au lasat de meserie”.
Periprava, un sat cu aproape 140 de locuitori, situat la peste 100 kilometri de Tulcea si vreo 20 kilometri de Sulina, locuit doar de lipoveni si de un francez, a trait pana acum intr-o saracie lucie. Pana la sosirea lui Remetter, satul avea doar trei salariati: postasul, un invatator si o educatoare. Mai existau si cei 12 pescari care lucrau ca persoane independente autorizate. Acum, pescarii someaza, cei trei bugetari rezista, desi se tem ca posturile vor fi afectate de criza. Au aparut insa vreo zece salariati la firma francezului, plus alti cativa specialisti in piscicultura veniti de la Tulcea, Murighiol si Sulina si o echipa de constructori. Remetter a dat de stire prin sat si in localitatile vecine ca angajeaza constructori. Satul este locuit, mai ales, de batrani si ca atare va fi nevoit sa aduca muncitori din alte localitati. Localnicii spun ca francezul este foarte pretentios cu angajatii sai.
Nu ca le-ar cere sa munceasca prea mult, ci ca le solicita sa devina ecologisti. Satenii spun ca pe cei care ii prinde ca braconeaza francezul ii concediaza imediat. La angajare ii pune sa semneze o clauza contractuala ca nu vor pescui ilegal si ca nu vor vana pasarile si animalele salbatice ale Deltei.
» Replica
Virgil Munteanu, presedintele Asociatiei Operatorilor de Turism din Delta Dunarii, sustine ca “tenacitatea de care da dovada francezul de la Periprava pentru a impune un proiect turistic nou folosindu-se de numele unui cumplit lagar in care au fost exterminati detinuti politici este demna de respect”. In opinia lui Virgil Munteanu, ideea lui Sylvain Remetter este ingenioasa si poate avea succes daca va fi materializata.
“In felul acesta se face ceva concret pentru a nu uita cumplitele atrocitati comise in puscaria comunista si se promoveaza cel mai curat turism care ar trebui sa predomine in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii – turismul ecologic”, a mai spus presedintele Asociatiei Operatorilor de Turism din Delta Dunarii.
» Ororile din lagar
Periprava este numele de care se leaga unele dintre cele mai cumplite atrocitati comise de regimul comunist. In vecinatatea acestui sat din Delta Dunarii a functionat din 1959 pana in 1977 o puscarie politica. Conform documentelor vremii si unor marturii lasate de supravietuitorii cumplitei inchisori comuniste, lagarul a fost amenajat pe aproximativ 60 de hectare, la 4 kilometri de satul Periprava, in vecinatatea granitei cu fosta URSS si a padurii Letea, pe un grind marginit de balti impanzite de stuf. Formatiunea 0830 Periprava, cum apare in documentele Directiei Generale a Penitenciarelor, avea in custodie, in permanenta, cate 3.000 de detinuti politici. Primul lot de detinuti adus in baracile insalubre din pustietatea Deltei a fost cel al legionarilor din satele Olteniei.

Efectivele de detinuti decimate de boli, de infometare si de munca grea la sapatul canalelor si la inaltarea digurilor de la amenajarea piscicola Popina, cea mai mare din Europa (6.500 ha), erau completate rapid de conducerea lagarului comunist cu alti detinuti politici adusi de la Canal si din Insula Mare a Brailei. Statisticile si marturiile unui gardian arata ca intr-un an in lagarul Periprava mureau peste 100 de detinuti politici. In cimitirul inchisorii sunt doar cateva morminte ale detinutilor omorati cu zile. Se pare ca multi morti s-ar afla intr-o groapa comuna neidentificata inca. Supravietuitorii spun ca detinutul care nu-si facea norma zilnica de sapat canale de trei metri cubi si de transportat acest pamant la o inaltime de cativa metri pe coroana digului actualei amenajari piscicole era batut cu biciul ud sau cu ranga, pana murea.
Si, de obicei nu comentez un articol.
De data aceasta as vrea sa fac cateva note de subsol.Acest francez a fost ani de zile mana dreapta a lui Raduta, stapanul zonei. Am amintiri foarte urate cu acest francez, care controla toate barcile ce treceau prin zona Periprava, eu insumi am fost oprit de cateva ori. A fost o vreme cand teroarea impusa de Rdauta in zona atingea cote alarmante si acest “afacerist” francez o intretinea ca pe vremurile fanariote.
Afacerea cu puscaria transformata in paradis pute a Rdauta de la o posta si ne vom trezi cu siguranta ca, venind sa aducem o floare la mormantul necunoscut al mortilor din temutul lagar, vom fi intampinati de “francez” care va taxa cu siguranta orice intrare in zona.Vom plati bilet pentru acces in incinta, pentru dreptul de a aduce o ofranda fostilor detinuti chimuiti ani de-a randul in acest lagar al mortii.
Daca aceasta este tendinta catre care ne indreptam, atunci , cat mai e timp, haideti sa aprindem o lumanare la Periprava la puscarie, cat nu e cu taxa la francez.
Aboneaza-te la Feed.
5 Martie 2009 | 2:06 pm
Am locuit in zona pana in anul 1983. Intre Periprava si Sfistofca era o amenajare piscicola (Popina), erau si cateva cladiri (centrala termica, ateliere, birouri, apartamente decomandate cu 2 camere cu baie, bucatarie, apa curenta si incalzire centrala), etc.
Ce s-a intamplat cu ele? S-au transformat in pensiuni turistice?Au ramas in paragina?
6 Martie 2009 | 11:39 am
acum e distrus mult.s-a furat mult.iar ce vrea sa faca francezul asta e o mare teapa …nu e rau ca idee dar il stiu, e un avar, un capcaun care va taxa orice si pe oricine.profita sa vanda istoria locului..
13 Martie 2009 | 8:21 am
Aveti cumva imagini din zona? Mai ales din Letea?
Am invatat in Letea si am stat cu parintii mei in amenajarea piscicola Popina! Nu am mai fost in Letea din 1989!Am dat peste articol cautand imagini din zona!
19 Martie 2009 | 4:24 pm
Am bunici la Periprava si normal merg in fiecare an acolo de aproape 25 ani…Sa va spun ceva:inainte sa vina Sylvain,inainte sa apara Raduta,inainte sa ajunga Nastase si ai lui la putere,Periprava si zonele adiacente erau de o frumusete pe care numai in documentarele de pe Discovery sau National Geographic le puteai vedea.Si cine zice ca inainte de Raduta locuitorii traiau intr-o saracie lucie habar n-are ce vorbeste. Poate nu ii dadeau banii afara din casa dar cel putin aveau un trai decent pe care 95% il asigurau din pescuit.Saracia a aparut in momentul in care au fost concesionate zonele si au aparut asa-zisii “investitori” care prin arhi-cunoscutul spirit roman au inceput sa distruga si sa exploateze tot ce intalneau doar sa se imbogateasca ei.Cine afirma ca investitiile au adus prosperitate in Periprava mananca c***t! Tin minte can eram mai mic nu trebuia sa stau cu undita mai mult de 15 secunde in apa (si nu exagerez!) pentru a prinde un peste…acum trebuie sa ma duc la N kilometri sa gasesc un loc bun de pescuit in care sa nu stau 5 ore sa prind un guvid… Periprava a ajuns in stadiul acesta tocmai din cauza acestor “investitori”,sa tineti minte asta!
15 Aprilie 2009 | 1:20 pm
amputitu de raduta,amputitu de nastase si asociatii au casapit periprava in ultimul stadiu cine spune de investitii si de ceoturism manaca k.kt la greuastia au furat si fura la greu iar localnici fac foamea si as prigoniti dac as prinsi cu un peste in sacosa de acesti investitori chipurile
9 Iulie 2009 | 2:54 pm
Oriunde apar “investitorii” se alege praful de tot si de toate. Nu au nici un Dumnezeu… Pentru ei nu exista decat profit, indiferent cata suferinta aduc in jur, ‘tu-le muma-n c… de nenorociti! Au distrus tara asta si o vor termina de tot pana nu va mai ramane nimic!
14 August 2009 | 4:46 pm
nenorociti.au vandut toata tara.cum poti concesiona frontiera UE?m-am hotarat votez cu UDMR
18 August 2009 | 1:12 am
Mdea… îmi amintesc de Casele Memoriale sau Muzeele din vremea când eram copil şi erau accesibile oricui… acum plăteşti ceva bănuţi (şi nu chiar atât de puţini) ca să ai şansa de a spune “Am văzut ceva deosebit!”…
16 Octombrie 2009 | 8:20 am
raduta este un escroc.francezul la fel.haideti sa ne rasculam impotriva lor.eu sunt din Bucuresti dar cunosc zona,
16 Octombrie 2009 | 8:21 am
si imi pare tare rau pentru locuitorii din toata Delta.
27 Decembrie 2009 | 6:25 pm
AM LOCUIT LA PERIPRAVA.DE FAPT LA CASA ROSIE.INTRE ANII 1967-1977.NU AM MAI FOST DE ATUNCI IN ZONA.TATAL MEU ERA LUCRA LA TMUCB.TRANSPORTA MOTORINA LA UTILAJELE DIN ZONA CARE AMENAJAU DIGURILE.INVATAM LA PERIPRAVA.NE DUCEA UN DETINUT CU CARUTA IN FIECARE ZI.DACA CINEVA ARE POZE CU ZONA.M AS BUCURA SA O REVAD
29 Decembrie 2009 | 11:29 pm
I ve lived in Romania and my dad spent 6 tough years in the forced labor camps of periprava. He was a dedicated Christian. Since June 2009 He is et His Christ Saviour for whos case he was snetenced. The Romanian State should invest in respecting memories of those who soffered once Don t make busines out of others pain and suffering.
30 Decembrie 2009 | 9:19 am
din pacate statul roman nu a pus nici o cruce acolo, loc unde sute de oameni si-au dat viata.daca era ceva de castigat cu siguranta si-n campanie electorala veneau pana la Periprava.Nu e exclus sa-i vedem la deschiderea oficiala a complexului,pe modelul Gura Portitei-Adrian Nastase.
Suntem un popor care isi murdareste stramosii,geniile,campionii,suntem atat de lasi incat nu va mai ramane nimic sfant in tara asta.SI Periprava,ca multe alte foste puscarii politice, sunt ceva sfant pentru libertatea acestui neam.
Dar oare, care si cum suntem noi cu adevarat?
7 Ianuarie 2010 | 11:36 am
Ce bine ar fi sa mai auzim din cand in cand si cate un comentariu pozitiv. Natura noastra de romani ne impiedica sa vedem si altceva decat furturi, devalizari, jafuri, neseriozitate si intentii ascunse, pentru ca de fapt asa suntem noi si ne gandim ca daca am fi in locul celor care pot dispune si pe care ii aratam cu degetul am face si noi la fel. Cred ca de fapt este vorba de un sentiment de invidie. Raduta a facut pe langa multe lucruri rele si lucruri bune: a facut cherhana, s-a luptat cu braconierii si a facut turism civilizat, mult mai de calitate decat ceilalti din Periprava.
7 Ianuarie 2010 | 11:53 am
Cat despre francez cred ca este bine ca cineva investeste chiar si intr-o forma de turism ce se leaga de aspecte ale atrocitatilor regimului comunist, pentru ca nu este nimic mai rau decat uitarea. Chiar daca afacerea francezului nu trateaza foarte corect memoria victimelor gulagurilor comuniste, contribuie in mod direct la pastrarea memoriei si la inlaturarea pericolului ca lucrurile astea sa fie uitate si ingropate.
In ceea ce ne priveste pe noi, cei care comentam, nu cred ca rezolvarea este in clisee de genul “nu ne vindem tara”, “se murdareste memoria stramosilor”, ci in atitudini de genul “daca tara este de vanzare hai sa o cumparam noi”, “hai sa facem ceva pentru pastrarea memoriei inaintasilor”. Multi dintre noi suntem inca sub impresia ideilor comuniste si nu ne convine sa ne debarasam de ele, pentru ca altfel ar trebui sa ajungem la concluzia ca solutia este in munca nu in indignarea despre ceea ce fac sau nu altii si despre lucrurile care nu ni se mai dau cadou!
7 Ianuarie 2010 | 12:29 pm
Nu sunt atit de convins de faptul ca explozia turismului in Periprava este un lucru bun, dar nici nu sunt convins de faptul ca situatia locuitorilor este mai rea decat inainte. Trebuie sa tinem cont de faptul ca multi dintre locuitorii originari au disparut si ca in locul lor au venit altii din toate colturile tarii. De aceea este greu de vorbit despre faptul ca s-au incalcat drepturile locuitorilor originari, intrucat acestia nu prea mai exista si nu vad de ce niste venetici ar trebui sa reclame drepturile lipovenilor. Acesti noi locuitori vor trebui sa se conformeze situtiei pe care o gasesc si sa se adapteze la ele. Au si facut asta deoarece braconeaza cu mult succes.
Cat ii priveste pe lipoveni cred ca statul ar trebui sa le plateasca despagubiri sub forma de pensii viagere pentru faptul ca li s-a distrus modul de viata traditional prin concesionarea Dunarii si lacurilor adiacente, limitarea pescuitului prin impunerea de plafoane pentru pescuitul familial, explozia turismului si migrarea in zona a unui numar important de persoane, in special pensionari tineri care dispun de un venit din pensie pe care si-l rotunjesc prin braconaj.
In ceea ce ii priveste pe pescarii care vin in Periprava pe timpul verii ar trebui sa se invete si ei pana la urma ca pentru a pescui trebuie sa plateasca o taxa, ca trebuie sa se conformeze regulior pescuitului sportiv, ca nu pot pastra tot pestele prins pentru conservare sau vanzare si ca nu este normal ca atunci cind pleaca sa duca acasa cantitati mari de peste. Pe acestia ii inteleg ca sunt suparati si protesteaza, dar s-au dus vremurile in care se venea in delta pentru a procura peste de consum pentru restul anului, este vremea pescuitului sportiv si ecologic, pe care ei este normal sa nu il inteleaga.