Sub aceastA zodie apocaliptica vine si solutia anti-criza comunicata ieri de prof. univ. dr. Dan Voiculescu, vice-presedinte al Senatului Romaniei, membru al unui partid aflat acum la guvernare: concesionarea Deltei Dunarii pe 300 de milioane de euro.

Nici macar banc prost nu se poate crede ca e, din moment ce afirmatia a fost rostita intr-un cadru solemn stiintific, patronat de Academia Romana. E abracadabrant, fantas­magoric si iarasi ne scoate din randul tarilor civilizate. Concesionarea unei parti a teritoriului national este un procedeu specific tarilor sub-sub-dezvoltate din perioada post-coloniala, cu deosebire a celor din Africa.

Dar, istoric vorbind, niciodata vreo tara europeana, din astea de s-ar zice ca suntem colegi la NATO si UE, nu ar putea permite evocarea unei asemenea posibili­tati. Cu nici un pret. In nici un fel de situatie. Ce propune dl. Dan Voiculescu sa fie concesionat? Pur si simplu, o parte integranta a ceea ce, constitutional, este parte integranta a teritoriului tarii. O aberatie? Pai atunci de ce, pe acelasi principiu, nu concesionam pe o perioada oarecare, cui o avea banii necesari, si tinutul secuiesc, spre exemplu? Povestea insa devine cu totul peri­culoasa si pasibila de multiple intrebari, atunci cand concesionarea asta a Deltei ar reveni cui oare? Cine va fi investitorul providential? Cineva dintr-o tara fosta frate mai mare al Romaniei? Venit din alta parte, investind profitabil petrodolari? Foarte interesant de aflat raspunsul, pentru ca Delta Dunarii reprezinta un teritoriu de granita al UE si NATO.

In acest caz, prezumtivului concesionar i se va servi la pachet si o neasteptata vecinatate cu baza strategica de la Mihail Kogalniceanu, ultima baza militara importanta din strategia de aparare a frontului estic al Aliantei Atlanticului de Nord. Din aceasta perspectiva, concesionarea ar fi extrem de tentanta pentru o anumita categorie foarte speciala de investi­tori care, cu siguranta, ar putea licita cu mult peste acest pret minuscul de pornire.

Multi ar plati banii astia doar in speranta ca, fiind concesio­nari, si-ar putea pune in weekend, in barca de pescuit, cateva lansatoare mobile de rachete cu raza scurta de actiune sau sa amplaseze o instalatie de ascultare cu o raza de actiune mica, pana in 200 de km.

Dar suficienta… Numai perspectiva ca asa ceva ar fi posibil va starni panica la Cartierul general al NATO si la Comandamentul militar al UE. Pe de alta parte, vorbim despre o posibila concesionare a unui teritoriu pentru care Romania s-a batut ani de zile sa-l puna pe lista UNESCO a monumentelor naturale protejate si a siturilor unicat. Iar acum ne-am tampit brusc si ce facem? Con­cesionam Delta si oferim un model de-a dreptul dement.

Banuiti oare ca cineva ne va trata altfel? Banuiti cumva ca, pentru a iesi din criza, Franta va concesiona zona Luvrului, Egiptul pe cea a Piramidelor sau China Marele Zid?

DacA asta este propunerea anticriza a Romaniei, atunci ne mai miram ca suntem de rasul tuturor si toti ne trateaza cu condescen­denta acordata in tarile democratice cate­goriilor speciale de handica­pati care beneficiaza de protectie legala? Si dacA Asta este modelul rationamentului, el ar putea sa fie extins si spre alte zone. Sigur, ne putem gandi la Tara Secuilor, dar de ce nu si Maramuresul istoric sau manastirile din Moldova? De ce Delta Dunarii si numai Delta Dunarii? Incepem sa ne jucam cu lopatica intr-un spatiu extrem de primejdios si rezultatele ar putea deveni, extrem de rapid, incontrolabile si sa provoace scandaluri diplomatice pe langa care relatia noastra cu Italia sa fie parfum de trandafiri.

Delta Dunării se află pe lista de nominalizari în competiţia pentru cele şapte noi minuni naturale ale lumii. Cu toate acestea, concursul ar putea fi pierdut pentru că nimeni nu a aplicat pentru un Comitet Oficial de Susţinere a Deltei, aşa cum prevedea procedura.
Campania “Cele şapte noi minuni naturale ale lumii” are trei faze: calificarea naţională, faza nominalizărilor şi faza finală. Votul din faza nomina­lizărilor va continua până la 7 iulie 2009, iar grupul de experţi, sub conducerea profesorului Federico Mayor, fostul director general al UNESCO, va studia primii 77 de nominalizaţi şi va alege 21 de finalişti. În iulie 2009, cei 21 de finalişti vor fi supuşi votului public până în anul 2011, când vor fi alese noile mi­nuni naturale ale lumii.
Până acum, au fost nomina­lizate pentru “Cele şapte noi mi­nuni naturale ale lumii” aproape 300 de situri naturale, toate no­minalizările referindu-se la situri sau monumente naturale care nu au fost create sau alterate semnificativ de oameni din motive estetice.Delta Dunării se află pe lista de nominalizari în competiţia pentru cele şapte noi minuni naturale ale lumii. Cu toate acestea, concursul ar putea fi pierdut pentru că nimeni nu a aplicat pentru un Comitet Oficial de Susţinere a Deltei, aşa cum prevedea procedura.
Campania “Cele şapte noi minuni naturale ale lumii” are trei faze: calificarea naţională, faza nominalizărilor şi faza finală. Votul din faza nomina­lizărilor va continua până la 7 iulie 2009, iar grupul de experţi, sub conducerea profesorului Federico Mayor, fostul director general al UNESCO, va studia primii 77 de nominalizaţi şi va alege 21 de finalişti. În iulie 2009, cei 21 de finalişti vor fi supuşi votului public până în anul 2011, când vor fi alese noile mi­nuni naturale ale lumii.
Până acum, au fost nomina­lizate pentru “Cele şapte noi mi­nuni naturale ale lumii” aproape 300 de situri naturale, toate no­minalizările referindu-se la situri sau monumente naturale care nu au fost create sau alterate semnificativ de oameni din motive estetice.

salve..
am refacut vechiul web site www.chettusia.com
arata mai bine, mai caldut, mai informat

superb articolul scris de reputata jurnalista Lelia Munteanu in ziarul “Gandul”….Merita citit mai ales ca e oarecum tematic cu ce se intampla prin delta noastra:
Moartea căprioarei. De Ion Ion Ţiriac.
de Lelia MUNTEANU | 20 IANUARIE 2009

Seceta a ucis orice boare de vânt. Avionul privat s-a culcat la pământ. A rămas lumea bujbe ca la urs. Alaiuri de gipane spre Balc s-au tot scurs.

Mă iau după tata. Pădurea străbat. Trag pe nas: ce aer curat! Se văd munţii Carpaţi. Mistreţii-s defecţi sau plecaţi. În bătaia carabinei apar fel de fel de magnaţi. Herr Porsche, Subaru-san, monsieur Peugeot. Umblu de ore întregi. Nu mai pot. Se-aud foşnete, se-aud paşi. Hăulituri de hăitaşi. Ei se mai numesc şi gonaci. N-ai ce să le faci. Spun tatei că mi-e sete şi-mi face semn să beau. Chelneri în livrele comanda o iau. Apă chioară cu lămâie şi-atât. Din scaieţi apare, de fiară, un rât. O blană ţepoasă se-arată apoi. Se îndreaptă spre noi. Din ale muntelui poale, Remingtoanele sună cu jale. Se trage! Nu poţi fiara s-o clatini. Vine ansamblul „Căluşul” cu datini. Von Rauch, Regele Sucului la Cutie, bea ţuică şi saltă de bucurie. Stăm roată cu ţoiul sub nas. Căci facem popas. Sosesc caviarul şi codrii de pâine: Von Mercedes, bitte, mai cheamă şi-un câine. Bem. Dansatoare cu fote-nflorate apar pe neaşteptate. Se rotesc în bătaia de puşcă. Copoiul lătra. „Domnişoară, nu muşcă”. Ne prindem în horă, magnaţi cu magnaţi. Mistreţii aşteaptă să fie-mpuşcaţi. Cuminţi stând cu râtul pe labe, sfios. Din Rolls, tata zice cu fluier de os… Deodată, desişul se scutură rece. Să fug pentru asta-n cabană? Îmi trece. Tresare un porc. Mă întorc. Pun mâna pe armă, am glonţul pe ţeavă. Trei picoli apar cu trofeul pe tavă. Mă uit cu durere în ochii sticloşi. (Am apă-n galoşi). Strig iute la picoli: Ce-aduceţi aici? Cu nările fragezi, urechile mici? Ce-i asta? Ce faceţi? Ce fiară e ea? Cu glezne subţiri şi la bot catifea? Colţi n-are, nu are nici ţepi, rât – deloc. Hai, să-mi…, eu nu mă mai joc. În ce, fi-mi-ar greaţă, acum m-aţi vârât şi m-aţi păcălit atât de urât? Mă duc imediat în parcare. Mistreţul duios căprioară îmi pare. Din pielea-i voi face tulpan la merţan. Parbrizul să-l şterg. Cu Elan. O lacrimă-mi curge muindu-mi obrazul. (Să las vânătoarea nu-i cazul).

Plâng. Ce gândeşte tata? Faceţi plata!

O linişte grea rupe parii din ţarc. Încarc şi trag. Încarc.
lelia.munteanu@gandul.info

Dupa cum remarcati, articolul nu are fotografii…nu merita efortul reclama domnilor din “high class”.

A fost unul dintre cei mai iubiti poeti moldavi, iubit si la noi datorita limbii si versului sau atat de direct mergatoare la inima….A fost unul dintre poetii mei preferati, pe care, cu bucurie, l-am intalnit acum 8 ani, la Tulcea, la o intalnire cu cititorii sai..
A fost , s-a dus acum si ne-a lasat poezia sa…
Pentru mine, marii poeti ai lumii au fost si vor fi trei: LABIS, ESENIN si VIERU…
Acolo sus, va spune poezii ingerilor si ei, macar pana vine urmatorul, vor asculta vrajiti….

Iar buzele tale sunt, mamă,
O rană tăcută mereu,
Mereu presurată cu ţărna
Mormîntului tatălui meu.
O, buzele ce sărutară
Al tatei mormînt
Mai mult ca pre dînsul,
Pre tata,-n
Puţinii lui ani pre pămînt.
Acuma cînd nu te poţi, mamă,
De sarea din şale pleca,
Cine ridică mormîntul
Spre gura uscată a ta?!

Cerul e ţesut din stele,
Luncile – din floricele,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.

Din pământ izvorul iese,
Grâul – din seminţe dese,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.

Razele ne vin din soare,
Iar miresmele – din floare,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.

In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

LITANII PENTRU ORGA

fragment

Nu am,moarte,cu tine nimic,

Eu nici macar nu te urasc

Cum te blesteama unii,vreau sa zic,

La fel cum lumina pasesc.

Dar ce-ai face tu si cum ai trai

De-ai avea mama si-ar muri,

Ce-ai face tu si cum ar fi

De-ai avea copii si-ar muri?!

Nu am moarte,cu tine nimic,

Eu nici macar nu te urasc

Vei fi mare,eu voi fi mic,

Dar numai din propria-mi viata traiesc

Nu frica,nu teama

Mila de tine mi-i

Ca n-ai avut niciodata mama,

Ca n-ai avut niciodata copii.

În mine a lovit străinul
De Paşti sau Denii.
Dar încolţitu-m-au bezmetici
Şi moldovenii.
Că nu suntem români străinul
Pe-a lui o ţine.
Şi-ai mei mai tare-l cred pe dînsul
Decît pe mine.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal şi de pe vale,
Basarabie!
„Încîlcită-ţi este viaţa“,
Basarabie!
„Ca grîul ce-l bate gheaţa“,
Basarabie!
În mine-au dat şi moldovenii
Necreştineşte.
Ci-s fericit că-n ei românul
Tot mai trăieşte.
Ei spun că nu-s români, ci lacrimi
În piept frămîntă
Cînd un Fărcaş sau Vicoveanca
Sau Gheorghe cîntă.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal şi de pe vale,
Basarabie!
„Încîlcită-ţi este viaţa“,
Basarabie,
„Ca grîul ce-l bate gheaţa“,
Basarabie!

Pentru Corina Cioflec, public si aceasta poezie a maestrului…

De codru si izvor legati
Si frati planetei noastre-ntregi,
Suntem cu rana aliati.
Dar voi? Cu cine?! Cu ce legi?!
Cu ura pentru-al nostru grai,
Cu ura pentru-al nostru plai
Ce v-a primit frumos pe cati!
Iar voi asa ne multumiti…
In raza candelei mereu
Sub care sufar si creez
Noi ne unim cu Dumnezeu.
Dar voi?! Cu cine?! Cu ce crez?!
Cu ura pentru tot ce-i sfant,
Cu ura pentru-acest pamant
Ce v-a primit frumos pe cati!
Iar voi asa ne multumiti…
Ai nostri sunt acesti stejari
Asa strabunii mari ne spun.
Suntem cu dansii solidari.
Cu cine voi?! Cu ce strabun?!
Cu ura pentr-al nostru prag.
Cu ura pentr-acest meleag
Ce v-a primit frumos pe cati!
Iar voi asa ne multumiti:
Tot cu „baran“ si cu „tigan“
De parca-ati fi de-ntaiul sort,

Iar ceilalti pleava sau ciurlan,
Patand al vostru falnic port.
Voi care spuneti suparati,
Ca ne hraniti si ne-mbracati,
C-ati dus pe umeri un razboi,
De parca nu l-am dus si noi;
Ca-n mod neindoielnic, cert,
(Asa ne spuneti deseori)
Am fost in toate un desert,
Iar voi l-ati semanat cu flori…
De parca n-am avea din mosi
Un Cant, un Toma Alimos,
Un Stefan sau un Cantemir,
Iar sus Luceafarul martir.
Va credeti prea detot grozavi
Si va uitati chioras la Prut
Ce in ai nostri ochi jilavi
Cu toata apa a-ncaput;
Pe-a carui valuri ce ne dor
Se scutura de-atata dor
Toti teii lui Mihai cel drag
Si-ntregul doinelor sirag.
Da, suntem mioritic neam,
Venim din Marele Poem,
Noi nu ravnim alt Rau si Ram
Si alta vina nu avem
Decat aceea, domnii mei,
De-a va primi cu vin si miei,

Cu „Sa traiasca!“ „Sa traiti!“,
Iar voi asa ne multumiti:
Cu tafna, cu-njosiri, cu zoi
Si cu venin ce serpi il scuip,
Si asta chiar in prag la noi,
In propriul, tristul nostru cuib.
Rabdam. Dar totul, negresit,
Pe lume are un sfarsit,
Un capat toate au sub cer:
Rabdare, umilinti, taceri…
Da, totul are un sfarsit!
Suntem. Venim. Am rasarit!

Autor: Grigore Vieru
Poezia INSCRIPTIE PE STALPUL PORTII de Grigore Vieru

ca in fiecare an, dupa anul nou vine actiunea de numaratoare a pasarilor de apa, numita “midwinter”. Am iesit in teren impreuna cu Teodor Glavan, Alex Ifrim, Petrescu Eugen si fiul Daniel, si mai ales cu Sebastian Bugariu de la Societatea Ornitologica Romana, coordonator al Proiectului de Protectie al pelicanului cret(Pelecanus crispus), foarte afectat de recentele intamplari de la Uzlina, mai ales ca unul dintre pelicanii impuscati au fost inelati chiar de dansul.

Prima destinatie a fost zona Istria, lac Nuntasi, locuri cunoscute ca popasuri pentru gastele cu gat rosu(Branta rufficolis), garlitele mari si mici(Anser albifrons si Anser erythropus), gastele de vara(Anser anser) .
Fiecare a ramas pe teren in locurile dinainte stabilite, incercand sa acopere vizual o cat mai mare suprafata .
Gratie telefoniei mobile am aflat ca Alex a fost cel mai norocos, descoperind langa Mihai Viteazu sat un stol de cca. 10000 de gaste din mai multe specii, printre care, cu satisfactie si aprox. 4000 gaste cu gat rosu.

Pe acelasi camp cu gastele, am gasit aproximativ 1000 de lebede din cele trei specii de la noi, de vara, de iarna si mica.
Impresionanta imagine cu campul plin de aceste gratioase zburatoare(pare-se ca si bune la masa braconierilor..)

In final, am mai mers pe la Grindul lupilor, prilej de a vedea cum sunt respectate legile in rezervatie, asta desi e total strict a intra in zona(noi am ezitat si nu am intrat desi unii aveau dreptul..), masinile intrau si ieseau din grind fara probleme.

Unii smecheri si-au pus numere care imita perfect pe cele ale masinilor de ARBDD , dar de Constanta, asta probabil pentru a slabi vigilenta cui oare?

si numerele buclucase

In final as vrea sa amintesc ca am vazut sorecari comuni, codalbi, ulii, vanturei , am vazut chiar si o raritate pentru aceasta perioada, un juvenil de lopatar, chiar si doi buhai de balta, pescarusi de mai multe specii.
O zi reusita, frumoasa, o zi in care ne-am plans unii altora de nenorocirea cu pelicanii impuscati.

colegul Alex Ifrim mi-a daruit pentru site cateva fotografii cu “oaspetele” hibernal, alunarul…

si inca una, amintind ca fotografiile au facute in mijlocul orasului Tulcea.

Trebuia ca niste fotografi sa fie in zona, sa faca poze, sa le publice…Trebuia inceput de undeva si…din pacate s-a inceput. O campanie impotriva vanatorii trebuie facuta, trebuie demonstrata si ,Doamne, ce dovada mai buna mai avem nevoie?
Cu premiza ca am acceptul celor implicati ( partea buna a lumii), voi insera in acest articol( pe care-l scriu , sincer, cu lacrimi in ochi..)…voi insera articole din presa, din bloguri, din discutii pe net. Le voi aduna atatea cate am cules si sper ca aceste cuvinte sa trezeasca ceva in constiinta celor care, aflati de-o parte sau alta a baricadei, au o tangenta cat de mica cu natura, cu pasarile , cu tot ce e VIATA.

In Delta Dunarii exista un program international pentru protectia totala a speciilor periclitate, printre care , in mod deosebit, a pelicanului cret(Pelecanus crispus). Bani, oameni, tehnica, munca , nervi, materiale si multa pasiune, toate la un loc incearca sa protejeze una dintre cele mai vulnerabile specii de pasari din lume, o pasare atat de frumoasa si placuta, o pasare care nu cere decat dreptul la a manca, trai si bucura ochii celor ce-o privesc.
Cati nu ne-am bucura vazandu-l pe apele de la Sg.Gheorghe , chiar langa sta de cele mai multe ori sau poate pe Dunarea Veche , intre Crisan si Mila 23…?Cati nu ne-am bucurat vazandu-l zburand pe langa barca, calm, linistit, solitar de cele mai multe ori….Ce e solitar….e usor de distrus…tineti minte asta…

Dar, iata oameni buni, dupa toata truda vin unii sa evalueze ce-au facut “ecologistii” astia de paie cu banii statului. Ia sa vedem , sunt inelele de plasti asa rezistente la alice? Punem pariu ca plumbul e mai tare ca plasticul vostru, fraierilor?
Cred ca asta si-au spus niste nenorociti zilele trecute, aflati la “promenada” prin REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII….va implor, retineti aceste cuvinte…REZERVATIE A BIOSFEREI….
In cateva fotografii am sa incerc sa va prezint ” urmele” acestor adevarati romani, stalpi de nadejde a societatii noastre..!!

si inca…e de unde…

daca tot era stolul mare…

Acum, ce sa zic, oamenii au vrut sa dea si ceva de mancare la catei, ca doar sigur au pitbul acasa nu? Daca nu au gasit rasa mult draga lor, hai macar la catelusii deltei sa la se ceva, ca inima lor e mare si asa de larga..Si apoi, e de unde, nu?

Imediat ce presa a fost alertata, dupa unele surse chiar de catre onor dl. Guvernator al deltei, in persoana dl. Liviu Mihaiu, pe forumuri de specialitate ( nu de vanatoare, evident..) au aparut reactii dintre cele mai diverse, toate mergand de la stupefactie la revolta morala…

===============
Prin intermediul unor colegi de la ONG-ul “Una e Natura” din Vrancea mi-au cazut in mana cateva imagini surprinse sambata, pe lacul Uzlina.
M-am ingrozit atunci cand colegii mi-au povestit despre masacrul la care au asistat neputinciosi. Lebede si pelicani impuscati erau sfasiati de caini pe gheata lacului, un pelican cu spatele alicit si ciocul sfaramat de gloante zbura haotic…… ……
Imaginile sunt realizate de cativa fotografi care tocmai platisera o sedinta de birdwathing in acel areal.

Pentru cei care sunt interesati de soarta pasarilor din delta si mai ales pentru cei care ar fi trebuit sa le pazeasca atasez cateva dintre aceste imagini.

Silviu Chiriac

PROIECT:LIFE05/ NAT/RO/000170
Unitatea de implementare

Agentia pentru Protectia Mediului Vrancea
Dinicu Golescu 2, Focsani, judetul Vrancea
Romania
tel/fax +402376206788
e-mail: vrancealife@ yahoo.co. uk
project web page: www.carnivoremari. Ro

Delta este importanta fara indoiala insa povestea vanatorii trebuie luata global la nivel national pentru ca lucruri similare se petrec si la Techirghiol si in alte parti.
Pentru a obtine rezultate trebuie amendata iarasi legislatia iar institutiile din teritoriu sa realizeze cu adevarat implementarea legislatiei. Asta presupune o activitate energica dar de lunga durata. Cine se ofera voluntar sa ajute cu timp, energie si resurse materiale SOR-ul si coalitia Natura 2000 in aceasta cruciada?
Ar trebui ceruta si parerea reprezentantilor AGVPS cu referire la aceste masacre.
Dan
—– Original Message —–
From: silviu chiriac
To: conservarea_ biodiversitatii@ yahoogroups. com
Sent: Thursday, January 15, 2009 4:16 PM
Subject: Re: Re : [conservarea_ biodiversitatii] “vanatori” in Delta Dunarii
Mai fratilor,
daca pe lista asta sunt oameni care lucreaza in delta, pentru delta, pentru pasari trebuie sa ia cineva povestea de la un capat, sa inoade lucrurile, sa vb cu Mihaiu, cu garda si cu cine o mai vrea si sa se aplice un model de aplicare a legii care sa previna pe viitor astfel de cazuri.

De vorbe suntem satui cu totii!

Silviu

PROIECT:LIFE05/ NAT/RO/000170
Unitatea de implementare

Agentia pentru Protectia Mediului Vrancea
Dinicu Golescu 2, Focsani, judetul Vrancea
Romania
tel/fax +402376206788
e-mail: vrancealife@ yahoo.co. uk
project web page: www.carnivoremari. ro

— On Thu, 1/15/09, Dan Ionescu wrote:
From: Dan Ionescu
Subject: Re: Re : [conservarea_ biodiversitatii] “vanatori” in Delta Dunarii
To: conservarea_ biodiversitatii@ yahoogroups. com
Date: Thursday, January 15, 2009, 4:10 PM
Ok. Cred insa ca trebuia scris si la alte ziare nationale.
Cel mai important era o scrisoare catre acele autoritati
(Garda mediu etc…..).
Mie mi se pare una din cele mai grave acte de braconaj de care
am auzit pana acum. Cu atat mai mult cu cat e vorba de pelican
cret si inelat intr-un proiect Life unde si ARBDD este implicat.
Aici trebuie si sper sa ia pozitie ONGurile implicate in acel proiect.
Dan Traian IONESCU
Transilvania University BRASOV
Forestry Faculty
Wildlife Department

——-Original Message—– –
From: bac mih
Date: 15.01.2009 16:55:58
To: conservarea_ biodiversitatii@ yahoogroups. com
Subject: Re : [conservarea_ biodiversitatii] “vanatori” in Delta Dunarii
buna ziua
asistam neputinciosi la masacrele facute in delta de catre vanatori. am scris si am publicat cand am avut ocazia despre asta. referitor la cele intamplate la Uzlina, deja ziarul OBIECTIV din Tulcea a scris, (probabil info vine tot de la voi). Acesta este articolul…
……..
In data de 14 ianuarie, ziarista Florenta Gavrila, de la ziarul “OBIECTIV”, din Tulcea ascris despre acest masacru. Desi Tulcea are cativa “ziaristi” care scriu in jurnalele nationale, aceasta stire a trecut neobservata, neinteresanta. Cel putin, eu nu am cunostinta de vreo stire legata de acest caz, daca gresesc va rog sa-mi dati de stire. Acesta este articolul din ziarul amintit..
=====
Scris de Florenta GAVRILA
Miercuri, 14 Ianuarie 2009
obiectiv tulcea Vânătorii nu se dezmint! Cu sau fără autorizaţie de mediu, dar cu aprobarea totală a Parlamentului României, care a votat de curând Legea Vânătorii, aceştia fac ravagii în Delta Dunării. Sătui de carnea de mistreţ, vânătorii, cu sau fără cetăţenie română, au trecut la specialităţi culinare mai puţin obişnuite, pelicanii creţi. Nu ştim ce reţetă vor folosi bucătarii fără diplomă pentru prepararea unei specii aflate pe cale de dispariţie, dar ştim că Administraţia Rezervaţiei a cheltuit până acum peste 700 de mii de euro, din fonduri europene, pentru protejarea acesteia. Şi mai ştim că agenţii ecologi de la A.R.B.D.D. au descoperit doar locaţia, Uzlina. Nimic însă despre cine, când şi cu ce scop. Şi mai ştim ceva, că, în cazul în care braconierii vor fi prinşi, aceştia riscă puşcăria.
================
Ce nu stie prietena noastra Florenta este ca braconierii nu vor fi prinsi, pot pune pariu cu asta. De ce? Pai nu ar fi romaneste daca ar fi altfel. Cu cine sa faci treaba la Rezervatie daca domnul fost guvernator Virgil Munteanu a dat afara in jur de 60 de oameni odata?Sau erau mai multi? Oamenii de teren au fost dati afara, reduceri de personal in schimb, si nu e rafuiala aici ci doar adevar, au ramas pe pozitii fetite care trageau coli la xerox, birouri pline de functionarase care nu mergeau in delta decat la plaja peste Dunare. E dureror, dar este adevaraul curat…Acum se trag “foloasele” acestei actiuni ale administratiei si trebuie sa-i multumiti lui Virgil Munteanu pentru asta.

Mai amintesc aici si faptul ca imaginile au aparut (si) pe portalul

http://www.photomagazine.ro/galeriefoto/pic_detail.php?image=61995&categ=3

Si cu siguranta vor mai aparea pentru-ca astazi voi alerta ornitologii straini, la cei cu care am legaturi si asa ar trebui sa faceti si voi , pentru-ca numai asa vom reusi sa stopam odata pentru totdeauna vanatoarea in delta.
Inchei cu ultimile si cele mai dureroase fotografii, cu rugamintea ca sa luptati cu puterile voastre, sa oprim odata vanatoarea in spatiile protejate, la speciile periclitate.

Oameni buni, oare cu ce a gresit aceasta pasare? Pentru ce trebuie ea sa sufere?

Priviti-i va rog ciocul, aripile, zborul, ganditi-va ca cei care au tras sunt intre noi, sunt printre noi. Oare cine-i judeca?
P.S. As mai vrea sa adaug faptul ca pe piciorul unui pelican se vede chiar si inelul de plastic cu care a fost inelat. Maini de oameni l-au atins, l-au cantarit, l-au iubit pe acest pelican…

For people who lives out side of Romania, I add here an text in english . I copy the text from a signature campain against the hunters who is on line on net.
============

Hello All,

The following is a translation of a blog I was alerted to yesterday, it describes hunters on the Danube Delta shooting Dalmatian Pelicans and other birds. Please distribute to your networks.

Although I came to live in nature, a biosphere natural reserve, I cannot sleep any more. It’s like living in war zone.
Shootings began again this morning at 4 AM. Hundreds of them could be heard, some of them far away, some right next to our pontoon, less than 100 meters from Uzlina village. Now it’s already 11 AM and shootings can be heard all around us. I wonder if there are enough birds in the Danube Delta for all the shootings I hear…
I wish a long life in health (like the life of the pelicans shot the other day at Uzlina) to the four PSD (Social-Democratic Party) parliamentarians who did what they were good at – cheating law, make abuse of their position and voted in favour of Hunting Law in Danube Delta. May they be happy – just about as happy as the birds they have chased these days.

Soon after the frost came, a flock of 30-40 dalmatian pelicans came each morning near the pontoon. It was quite a show. Then shootings began and the flock started to grow smaller and smaller. At first we thought they got scared and flew away, but right after the year turn we discovered the place they went to – a better world perhaps. We found two of them – juveniles – shot on the Uzlina channel, right next to the village. One of them was still alive – we captured it and handed it over to ARBDD (Danube Delta Biosphere Reserve Administration). The other one, a more tragic situation, had its bill broken and the lower mandible torn off, but it was still able to fly and we couldn’t capture it to offer some help. There were a few hundred more – a contact from ARBDD told me that in spring 2008 counted about 200.
While some people struggle to save the Dalmatian Pelican from extinction (www.dalmatianpelican.com), others just shoot them. It’s a country of idiots and mentally ill people !! From now on everybody can relax, tourists no longer need to stare up to the sky or to the waters for these majestic birds, they will simply find pictures at the museums. The fish farmers will live happily ever after, since no one will eat their investment. Enemy has been annihilated !
And there’s more to it. Along with the wounded pelican we handed over to ARBDD a juvenile swan injured by the hunters – that’s another strictly protected species. We found pygmy cormorants shot down, a strictly protected species too. We also found coots and swans shot down and abandoned on the ice. It’s the pleasure that matters after all, isn’t it ? It’s about killing, not about the prey itself.
Today no pelicans came to the pontoon any more…

Photos were taken in January 2009 on Uzlina channel and lake together with Mircea Bezergheanu, Despinel Dragomir (Asociatia “Una e Natura”) and Costas Dumitrescu. Many thanks for their help.

The original posting (in Romanian) can be found here:

http://ddguide.fotonatura.ro/?p=147

mi-e dor de delta, adaug ceva fotografii facute in vara, asta de dorul locurilor atat de dragi mie( si voua
canale, canaluse, ghioluri si lacuri mari, toate in primavara -vara sunt umblate de turisti, de pasionati de natura…
de cum da firul ierbii, al stufului, pasarile incept sa vina…una cate una, specie cu specie…

asa, deci vine vara, vin turistii, merge elicea cum se spune…si totul apare asa in niste culori foarte placute..
Apropos, pe lacul Rosu de cand nu ati mai mers?

si, nu-i asa ca arata bine delta noastra?

si acum..gata..ultima

La Multi Ani eco-prieteni.
Va propun astazi o privire asupra unor recente amintiri legate de venirea noului an, amintiri culese din zona mea natala, undeva langa podgoriile Cotnarului cel falnic.
Am mers impreuna cu familia mai mult pentru a le arata obiceiurile de iarna , unele legate strict de cateva sate din jurul podgoriei.
Zapada, multa zapada, un pic de ski, sanius, vinut bun, cum e normal de sarbatori.

singurele pasari vazute au fost nelipsitele gaite, cele care ma incanta cu voiosia lor nebuna, din pacate pozele facute nu sunt cele mai stralucite

mai umblau de ici colo ciori, pitigoi cu duiumul, cinteze, scatii, un erete vanat, un sorecar comun.
Dar scopul principal pentru care am venit au fost obiceiurile traditionale.
Dupa plugusorul impreuna cu verisorii si multele nepoate a venit dimineata cu semanatul, foarte strict organizata intre orele diminetii si undeva pe la 11 cand portile se cam inchid( sau pusculita se cam goleste). La un unchi unde am poposit am primit primul “plug mare” sau “plug imbracat” cum se numeste in zona.
Sper sa va placa fotografiile.

dupa “”plug” a venit o caprita de pitici, niste copii nevinovati.In schimb, la miezul noptii am avut parte de vizita “caiutilor”, obicei traditional care face furori in Moldova.

ultima aparitie a fost un “cerb”, foarte frumos, foarte impresionant.
am doar imagini filmate, pentru doritori trimit fisierul. doar “uratii” au intrat in fotografie asa ca vi-i prezint.

si pentru final cateva foto din zona:

si inca ceva..

prin primavara, trecand pe langa Brasov, am observat un nor tare buclucas. Nu am rezistat tenmtatiei de a-l fotografia si , desi cam tarziu, vi-l prezint in toata splendoarea lui.

norul ne-a urmarit pe o distanta apreciabila, asa ca a tot fost tras in poza.

si pentru-ca e frumos, mai poftiti

mie chiar imi place…ati vazut asa ceva pana acum?